GeorgianaA fost odată ca niciodată o echipă performantă ai cărei membri se înțelegeau de minune, colaborau și își atingeau mereu obiectivele. Apoi a venit “zmeul” cel rău numit pandemie și a pus la încercare echipa. Dintr-o dată, membrii echipei au fost separați fizic, iar rutina lor bine stabilită a fost dată peste cap. Întâlnirile informale la birou s-au transformat în videoconferințe, iar discuțiile în fața biroului au fost înlocuite cu schimburi virtuale de mesaje.
“Zmeul” pandemiei a adus cu el incertitudine și teamă, iar aceste emoții au început să se strecoare în echipă. Lipsa comunicării nonverbale și distanța fizică au creat un vid care a permis gândurilor negative să se amplifice. Membrii echipei au început să se simtă izolați, nesiguri cu privire la direcție și îngrijorați cu privire la viitor.
Cum arată echipele după pandemie
În urma pandemiei, dinamica echipelor a suferit o schimbare profundă. Pe măsură ce munca de la distanță a devenit norma, modul în care echipele comunică și colaborează s-a schimbat destul de mult. În timp ce munca de la distanță a adus flexibilitate, mai puțin timp petrecut pe drumul spre birou și mai mult timp personal, a introdus și noi provocări care au afectat eficiența echipei și comunicarea.
Pe măsură ce echipele adoptau munca de la distanță, construirea unei culturi puternice de colaborare a luat o nouă dimensiune. Interacțiunile obișnuite care aveau loc în birou – conversații rapide lângă aparatul de cafea, la țigară sau ședințe de brainstorming în sala de conferințe – au fost înlocuite de canale de comunicare digitale. Încurajarea sentimentului de apartenență, încredere și scop comun într-un mediu la distanță necesită eforturi intenționate. Nevoia de a adapta strategiile de comunicare, de a aborda diversitatea și de a găsi modalități inovatoare pentru a menține spiritul de echipă a devenit mai crucială ca niciodată.
În ultimele săptămâni am avut ocazia să stau de vorbă cu câțiva oameni de HR care mi-au povestit ce provocări există în organizațiile lor când vine vorba de performanța echipelor. Și pare că multe răspunsuri au dus către partea de comunicare, mod de lucru și interacțiune care s-a distanțat mult.
Reîntoarcea la birou după pandemie este o schimbare care poate afecta peformanța echipelor și asta se poate vedea direct în rezultatele financiare ale companiei. Skill-ul de adaptare la nou devine din ce în ce mai important indiferent de rolul pe care îl are cineva într-o echipă.
De la comunicare ineficientă până la discrepanțe în abordări și priorități, aceste piedici pot distruge coeziunea și pot afecta rezultatele.
Și totuși, care sunt cele mai mari blocaje pe care le întâmpină o echipă pe drumul spre performanță?
Comunicarea deficitară și ambiguitatea
Unul dintre principalele motive care pot afecta eficiența, performanța și comunicarea, este lipsa clarității în mesaj. Mesajele neclare sau interpretările greșite pot duce la confuzie și dezacorduri în echipă. Absența interacțiunilor față în față a dus adesea la interpretări greșite, instrucțiuni neclare și lipsa feedback-ului imediat. Pe măsură ce membrii echipei s-au confruntat cu oboseală virtuală, și multe email-uri, schimbul fluent de idei și informații a devenit o provocare notabilă.
Cea mai frecventă capcană în care poate cădea un membru al unei echipe este presupunerea că lucrurile stau într-un anumit fel și că toți ceilalți gândesc la fel. Munca de la distanță și lipsa interacțiunilor fizice pot amplifica această problemă, deoarece feedback-ul nonverbal și conversațiile informale sunt reduse. Rezultatul? Uneori, membrii echipei ajung să tragă concluzii bazate pe ceea ce cred ei că se întâmplă, fără a verifica sau a explora cu ceilalți.
Această presupunere poate duce la nealinieri, la decizii înșelătoare și chiar la conflicte. De exemplu, un membru al echipei ar putea să presupună că un alt coleg lucrează mai puțin din cauză că nu este foarte activ pe chat-ul online. În realitate, acel coleg s-ar putea să lucreze din greu, dar să aibă o altă rutină de lucru sau să se confrunte cu provocări personale. Dacă aceste presupuneri nu sunt aduse la lumină și discutate, ele pot submina eforturile de colaborare și pot compromite înțelegerea între membrii echipei.
Obiective și așteptări neclare
Dacă membrii echipei nu înțeleg pe deplin obiectivele și așteptările, rezultatele pot varia și colaborarea poate fi afectată. Este esențial ca fiecare membru să aibă o înțelegere clară a direcției și să știe cum contribuie la obiectivele comune. Prin definirea clară a rolurilor și obiectivelor, se poate îmbunătăți în mod semnificativ colaborarea și eficiența.
Fiecare membru al echipei călătorește pe un anumit drum pentru a ajunge la obiectivele comune. Dacă acest drum nu este semnalizat în mod adecvat, fiecare membru poate lua direcții diferite sau se poate rătăci în detaliile neclare. Ei pot ajunge la destinații diferite sau pot încetini ritmul, încercând să se adapteze în lipsa unei hărți precise. Acest scenariu poate submina coeziunea și poate reduce eficiența, lăsând echipa într-un labirint de întrebări și confuzii.
Definirea clară a rolurilor și obiectivelor servește ca o hartă pentru echipă, indicând fiecare etapă a călătoriei și destinația finală. Prin stabilirea unui cadru coerent, fiecare membru poate înțelege cum să-și aducă contribuția unică și cum să colaboreze cu ceilalți în mod sinergic. Această aliniere conduce nu numai la performanță sporită, ci și la creșterea moralului și a satisfacției în rândul membrilor echipei.
De aceea, claritatea în ceea ce privește obiectivele și rolurile este crucială. Fiecare membru al echipei trebuie să înțeleagă nu doar ce trebuie să facă, ci și cum se încadrează în marea imagine. Ei trebuie să-și poată conecta eforturile personale la realizarea obiectivelor generale ale echipei și ale organizației.
Conflictul nerezolvat sau ascuns
Conflictul poate să apară în orice echipă, iar dacă nu este gestionat adecvat, poate dăuna colaborării și relațiilor dintre membrii. Conflictul nerezolvat sau ascuns poate crea tensiuni și distorsiuni în comunicare. Neînțelegerile, perspectivele diferite și prioritățile individuale pot genera scântei, iar modul în care aceste conflicte sunt gestionate poate face diferența între separarea echipei și consolidarea relațiilor.
A lăsa conflictul nerezolvat sau ascuns este ca și cum ai închide ochii și ai spera că el va dispărea de unul singur. În realitate, acesta poate să aducă daune profunde relațiilor și comunicării.
Îmi aduc aminte cum într-o sesiune de coaching de echipă doi membri s-au aprins într-o ceartă (în sfârșit) care plutea de câteva zile în aer și au eliberat tensiunea acumulată. După ce s-au calmat au putut să se asculte cu adevărat și să se înțeleagă, erau lucruri nespuse.
De cele mai multe ori membrii echipei fug de conflicte, le ascund sub preș sperând că vor dispărea de la sine. Însă grămada de sub preș se acumulează din ce în ce mai mult pe măsură ce tensiunile cresc. Și asta impactează rezultatele, coeziunea și spiritul de echipă. Membrii vor lucra mai mult pentru ei individual decât pentru echipă, liderul poate deveni un inamic și grupul se poate separa în “bisericuțe”.
Gestionarea conflictelor cu empatie nu înseamnă doar să înțelegi punctul de vedere al celuilalt, ci și să respecți și să apreciezi diferențele. În plus, aducerea empatiei în procesul de rezolvare a conflictelor creează un mediu în care membrii echipei se simt mai puțin defensivi și mai deschiși să exploreze soluții constructive.
Lipsa coeziunii și încrederii
O echipă care nu se simte unită și în care încrederea este scăzută poate să întâmpine dificultăți în a lucra eficient și a atinge performanța. Construirea coeziunii și a încrederii necesită timp și efort.
Într-un context post-pandemic, în care lucrul de la distanță și interacțiunile virtuale pot distanța membrii echipei, construirea unei coeziuni solide devine și mai importantă. Acesta nu este un proces care să aibă loc peste noapte sau să poată fi realizat în mod automat. În schimb, este necesar să se investească timp și efort pentru a dezvolta o relație de încredere și o legătură autentică între membrii echipei.
Coeziunea este ca un lanț solid care leagă membrii echipei unul de celălalt. Fiecare legătură a acestui lanț este construită prin interacțiuni, comunicare și colaborare constantă. Cu cât fiecare membru se implică activ în construirea acestei coeziuni, cu atât lanțul devine mai puternic și mai rezistent. Prin promovarea unui mediu de încredere și suport reciproc, sentimentul de izolare dispare și se crează un sentiment de apartenență și angajament.
Încrederea, ca și o plantă, necesită îngrijire constantă pentru a crește și înflori. Fiecare angajament onest împărtășit, fiecare promisiune menținută și fiecare reușită comună contribuie la creșterea încrederii în echipă. Pe de altă parte, lipsa încrederii poate să dărâme eforturile individuale și de echipă, generând suspiciuni și neînțelegeri. Iar încrederea este un rezultat al unei comunicări asertive în echipă, al gestionării conflictelor, transparenței și clarității informațiilor.
În orice provocare se ascunde o oportunitate de creștere și de conectare pentru echipă și pentru lider. Nu există echipa perfectă și nici liderul ideal, există însă eforturi conștiente pentru depășirea momentelor dificile și atingerea performanței. Provocările, fie că sunt aduse de pandemie sau de orice altă situație, testează capacitatea echipei de adaptare și învățare.
Și până la urmă o echipă care face performanță este o echipă care se adaptează la orice situație și transformă provocările în oportunități. Și asta este ceva ce se educă și se lucrează conștient.
Prin coaching de echipa susțin echipele să transforme provocările în oportunități, să se adapteze la schimbări și să obțină performanță. Hai să povestim mai multe despre provocările din echipa sau organizația ta, scrie-mi la hello@georgianaghita.ro.
