GeorgianaAzi se face 1 an de când mi-am dat demisia și m-am aventurat în ceea ce numesc eu “pe cont propriu” sau “a-mi trăi viața așa cum vreau eu”. Multe s-au întâmplat de atunci și multe experiențe am avut, o poveste întreagă. Multe lecții am învățat și multe ups and downs am trăit.
M-am gândit să le pun pe hârtie, pe de o parte pentru că mă ajută pe mine să le revăd, recitesc, reanalizez și, de pe altă parte, poate perspectivele și experiențele mele vor fi de folos cuiva. Urmează un articol lung, probabil cel mai lung pe care l-am scris până acum, dar au fost și multe trăiri, așa că am avut nevoie de multe cuvinte pentru a le transmite și de vreo câteva săptămâni să îl finalizez.
Se încheie un capitol
Atunci când am luat decizia să renunț la un job de HR Manager, am primit multe reacții din jur. Persoane care m-au susținut, persoane care nu m-au înțeles, unele care m-au judecat, altele care s-au simțit dezamăgite. Însă știam că cel mai important pentru mine era ce simțeam, iar eu simțeam o mare ușurare, simțeam că am nevoie de o pauză să mă regăsesc, să îmi dau seama ce vreau să fac în continuare cu viața mea, cu cariera mea.
Am ascultat toate părerile din jur, am luat doar ce mi-a fost de folos și am mers mai departe cu decizia mea. Formarea în coaching m-a învățat să mă ascult și să descopăr ce vreau să fac și, totodată, mi-a dat și curaj să pun în aplicare. M-a învățat și că oamenii privesc lucrurile prin propriile lentile și că nu prea au cum să mi se potrivească lentilele lor, le am și eu pe ale mele.
Vacanța care a urmat mi-a prins tare bine, am învățat să mă relaxez cu adevărat, am învățat că nu se întâmplă nimic rău dacă îți dai voie să ai o vacanță de 4 luni. Am învățat că 1-2 de săptămâni de pauze nu erau suficiente pentru că abia după prima lună m-am relaxat cu adevărat. Am redescoperit plăcerea de a vedea cum se sparg valurile mării, cum apune și răsare soarele, bucuria citirii unei cărți pentru suflet și calmul pe care mi l-au oferit zilele fără planuri și calendar plin.
Și începe o nouă poveste
Revenirea din vacanță mi-a adus multe provocări și multe întrebări la care să le găsesc răspuns: cum să fac să monetizez activitatea mea de coach, cum să atrag clienți, ce mi se potrivește, cum facturez, cum mă promovez, de ce am nevoie, ce am nevoie să știu ca să reușesc, ce lecții am nevoie să învăț ca să am succesul pe care mi-l doresc, cine mă poate ajuta.
Am pornit cu o energie și o naivitate caracteristice mie, am pornit cu entuziasmul începătorului care descoperă o lume nouă și care nu știe la ce să se aștepte. M-am simțit ca prima dată când am venit în București să studiez la facultate și acest oraș mi se părea atât de mare, eu care veneam dintr-un sat unde toți ne știm între noi.
Am trăit experiențe care mi-au spulberat pe alocuri această naivitate a mea și energie de început. Am întâlnit oameni, colegi de breaslă, care m-au făcut să mă simt mică și neînsemnată doar pentru că sunt la început de drum în ale coaching-ului. Dar eu știu că nu diploma te face coach și nici business-ul, ci omul care ești, așa că mi-am zis eu în sinea mea: “cine ești tu să îmi spui mie că nu pot sau că nu-s bună?”
Am întâlnit și mai mulți colegi de breaslă care m-au încurajat, de la care am învățat și care acum rămân aproape de sufletul meu. Care mi-au spus o vorbă bună, care m-au respectat și care mi-au oferit perspective noi de creștere.
Am avut și multe realizări, mi-am făcut singură acest site, așa cum am simțit eu, fără să aplic șabloane, mi-am făcut eu propriile mele șabloane, căci de când cu coaching-ul, nu prea mai accept șabloanele altora. Destul de repede au început să apară și primii clienți, și destul de repede și primele lecții învățate. Am pierdut clienți, au câștigat lecții. Am primit noi clienții, am șlefuit cu smerenie ce înseamnă “a fi coach”.
Am primit sfaturi peste sfaturi de la oameni care nu au experimentat niciodată acest lucru, dar la sfaturi ne pricepem toți așa-i? Am auzit de la alții și că nu fac bine ce fac, că nu scriu bine postările, că ar trebui așa sau așa. Mi s-a spus că serviciile mele sunt scumpe și că nu ar da niciodată atâția bani și am auzit asta de la persoane care habar nu aveam cu ce se mănâncă meseria mea. Iar eu mi-am spus în sine mea: “cu siguranță tu nu ai nevoie de coaching și în niciun caz nu ești clientul meu”.
Desigur că din exterior este ușor să judecăm pe alții, să le arătăm noi cum se face. Are Brene Brown o vorbă: “Dacă nu ești în arenă să vezi cum este să iei și bătaie din când în când, nu mă interesează feedback-ul tău”. Rezonez cu asta tare mult și cu faptul că feedback-ul trebuie oferit doar atunci când este solicitat.
Am întâlnit și persoane care m-au încurajat, care mi-au oferit suportul necondiționat și care m-au întrebat dacă am nevoie de ceva, nu au încercat să mă ajute fără să cer, nici măcar cu păreri. Și am început și colaborări, și parteneriate și să merg la evenimente. Și unele au funcționat, altele mai puțin. Am luat și țepe, cum m-au atenționat persoanele mai cu experiență, dar am luat și lecții. Am avut și sesiuni de cunoaștere și de coaching la care nu a participat clientul, dar am avut și sesiuni de coaching tare faine și am avut ocazia să cunosc oameni minunați.
Am întâlnit și oameni care au vrut să mă susțină prin testimonialele lor și acum le poți găsi aici pe site, sau în articole. Am avut și colaborări care nu s-au mai întâmplat pentru că uneori ceilalți se lasă prinși în vâltoarea vieții și uită să fie umani, să anunțe, să fie profesioniști. Eu știu că ce-i în energia mea se așterne așa cum trebuie și acolo unde pare forțat, nu iese. Așa că am mers înainte în căutarea tribului meu.
Situațiile prin care am trecut nu au fost bune sau rele, au fost așa cum au fost. Oamenii pe care i-am cunoscut nu au fost buni sau răi, au fost așa cum au fost. Lecții am învățat din toate. Evident că am fost și dezamăgită, dar asta pentru că m-am amăgit eu înainte.
Și am început să mă promovez și în social media. Și știi ce-mi vine cel mai greu să fac? Să fiu prezentă acolo, în online, într-o lume plină de mult zgomot de content, pe platforme care mă epuizează vizual și care ușor, ușor te fac să te simți mic, insuficient, că nu faci destul, că ce ai tu de zis nu interesează pe nimeni și că trebuie să te afisezi cât mai interesant dacă vrei să ai vizualizări, reach și like-uri. Nu îmi place social media, însă este o realitate în care trăim. Înainte să încep să mă promovez nu prea stăteam online, poze cu mine nu obișnuiam să postez și cu atât mai puțin ce fac în fiecare zi. Nu am fost niciodată virală, cool, populară, nici măcar în școală. Și…..nici nu îmi doresc, căci coaching-ul este despre smerenie, prezență și interacțiune umană.
Acestea fiind spuse am început de la zero promovarea în online și la început eram tare concentrată pe a crește cifrele de follows, like și altele. Când mi-am dat seama că platormele acestea sunt făcute să facă bani și scot în față doar acel conținut viral, amuzant și interesant, atunci am realizat că eu nu îmi doresc să mă “dezbrac” de valori și altele pentru like-uri și followers. Și observ cât de tare afectează cifrele astea alți antreprenori care se promovează și vând în online….am ajuns să ne bucurăm când facem 1000 de urmăritori sau cerșim like-uri și share-uri.
Am observat și cum alții fac bani de pe instragram sau facebook punându-și pe tapet viața, vânzând iluzii și vieți perfecte oamenilor, promițându-le și lor același lucru pe care îl pot obține peste noapte. Este multă manipulare la mijloc, și responsabilitatea este de ambele părți, și a celui care face content și a celui care consumă. Ne este mai ușor să visăm și să ne dorim viețile, aparent perfecte alte altora, decât să muncim cu noi să ne creionăm propria viața așa cum ne-o dorim. Să lucrăm cu noi pentru a ne seta obiective și pentru a face tot posibilul să le îndeplinim. Ne este mai ușor să luam soluții gata făcute, să le aplicăm și să așteptăm magia …… măcar apoi avem pe cine da vina.
Nu tot ce zboară se mănâncă și nu orice soluție merge la toată lumea.
E cu ups and downs și e la fel ca atunci când se construiește o casă, cărămidă cu cărămidă. Dacă te aștepti să primești o soluție magică de reușită pentru tine, eu nu o am, dar am cel puțin o întrebare care să te ajute să ți-o găsești pe a ta. Nu am nici un speech motivațional, căci fiecare dintre noi ne atragem situațiile pe energia în care suntem și în funcție de lecțiile pe care le avem de învățat.
Aceasta e povestea mea de un an în ceea ce numesc eu “pe cont propriu”. E fain tare, nu mă plictisesc și mă simt tare liberă și fericită că fac ceea ce îmi place.
E cu de toate că dacă nu ar fi nu s-ar mai povesti! 😊
