GeorgianaAzi, 15 martie, se împlinește un an de când mi-am dat demisia dintr-un job de HR Manager pentru a porni pe cont propriu în antreprenoriat în coaching. Nici nu îmi vine a crede cât de repede a zburat timpul și cât de departe am ajuns de la acel moment. Aceasta este povestea mea de la angajată la antreprenoare.
Îmi aduc aminte și acum acel moment când cu vocea plină de entuziazm, dar și teamă în același timp, îmi anunțam angajatorul că doresc să renunț la rolul meu pentru a porni pe un alt drum, un drum nou pentru mine. Pentru a scrie un nou capitol din viața mea, dintr-un nou roman numit “antreprenoriat” sau “pe cont propriu”. Vreau să împărtășesc cu tine cum a fost pentru mine această tranziție, ce m-a ajutat, ce m-a încurcat, ce soluții am găsit eu și ce mi-a adus bucurie. Însă vreau să îți reamintesc că este perspectiva mea formată în urma acestei experiențe, asta nu înseamnă că și la tine trebuie să fie la fel.
Perspectiva mea nu este o soluție la situația ta, chiar dacă pot părea similare. Acest articol este o perspectivă și trebuie tratat ca atare!
Am început deja dinainte să știu că am început să fac tranziția de la angajată la antreprenoare
Chiar dacă pare că totul a început pe 15 martie 2022, de fapt eu începusem mult mai devreme procesul de tranziție. Acum mai bine de 4 ani când am fost pentru prima oară client în coaching, m-am îndrăgostit de meserie și de atunci a pornit totul. Am urmat o școală de coaching care mi-a schimbat mult perspectivele asupra vieții profesionale și personale. Nici nu credeam că formarea în coaching mă va ajuta pe mine atât de mult. A fost magie și sunt recunoscătoare că am trăit această experiență în urma căreia m-am cunoscut mai bine și am prins curaj să îmi urmez visurile.
De când am început școala au trecut 2 ani până să îmi anunț demisia efectiv. În toți acești 2 ani m-am pregătit mental și financiar, pentru că mi-am pus economii deoparte. Știam că atunci când ești pe cont propriu veniturile pot fi fluctuante. Ce m-a ajutat pe mine a fost acest plan făcut dinainte, acel excel cu economii și cheltuileli, acțiunile mici pe care le-am făcut constant și consecvent. Încă o dată mi s-a confirmat cât de puternic poate să fie să fiu constantă și consecventă în acțiuni pentru a ajunge acolo unde îmi doresc.
Când corpul spune "Nu"
Desigur că am avut și blocaje și m-a cuprins de multe ori și anxietatea gândindu-mă la viitor, la incertitudinea necunoscutului. La pandemia care a început fix în anul în care am început formarea în coaching și care a venit cu multe provocări. Scenarii pe care mi le făceam despre cum ar putea merge totul prost, despre cum rămân fară bani și cum nu am niciun ajutor. Toate acestea nu mi-au fost de folos și au întârziat decizie mea de a renunța la job.
Însă un alt ajutor de nădejde mi-a fost corpul care mi-a trimis semnale pentru a înțelege că ce făceam eu nu mai corespundea cu nevoie lui, eram într-un job solicitant, stresant și care nu se mai potrivea cu cine eram eu și cu perspectivele mele. Dureri de spate, oboseală, irascibilitate, răceli, toate acestea au fost semnalele corpului care îmi spuneau “gata, ajunge, ia decizia mai repede!”. Oricum nu puteam să fac în paralel și coaching din energia aceasta joasă și de oboseală, era nevoie de o schimbare.
Uitandu-mă acum în spate mă bucur că mi-am ascultat corpul și am luat decizia care o intuiam că este potrivită pentru mine și nu cred că aș fi putut face asta dacă nu trezeam observatorul din mine în formarea de coaching.
Ultima zi de muncă prima zi de vacanță
30 iunie 2022 a fost ultima zi de muncă din postura de angajat și 1 iulie a fost prima zi din postura de antreprenor, de om pe cont propriu, care apropo nu prea știa cu ce se mănâncă treaba asta. Și a fost și prima zi dintr-o vacanță ce avea să dureze mai bine de 3-4 luni, un fel de sabatic așa cum se mai numește acum. Ehe, dacă ar fi toate zilele de antreprenoriat așa, în vacanță…..probabil că aș învăța mai puține lucruri decât atunci când am provocări.
Aveam nevoie de această vacanță ca de aer. În vacanță am învățat cum e să fii în vacanță fară telefon de birou, fară rapoarte și probleme de rezolvat. Am învățat să mă relaxez, și nu a fost ușor, mi-a luat cam o lună să învăț asta cu adeverat. Am trăit experiențe ce aveau să mă împlinească, m-am bucurat de momente frumoase dar am avut și perioade de anxietate. Din toate am învățat foarte multe lucruri și toate m-au umplut de energie și motivație pentru a începe să scriu la noul “roman”.
Un an mai târziu....pășind în antreprenoriat
M-am întors din vacanța aceea atât de energizată și cu dorința de a învăța și absorbi lucruri noi ca un burete. Și….m-am pus pe învățat ce înseamă antreprenoriat, de unde să pornesc, cum să îmi fac un plan de business, de ce resurse am nevoie și cum să mă promovez.
În continuare învăț și asta mă menține energică și pe drumul meu.
Și acum la un an de când mi-am anunțat demisia sunt fericită și recunoscătoare că pot să scriu despre asta pe propriul meu blog. Că am propria mea “casa” virtuală, că am clienți și că am un plan legat de cum să susțin și mai multe femei antreprenor să își urmeze visul, să își stabilească obiective și să depășească momentele dificile.
Cam așa a fost la mine trecerea pe cont propriu, cu momente faine, cu momente dificile, cu blocaje și provocări. Nu au fost lucruri bune sau rele, le-am luat așa cum au venit pentru că fiecare au contribuit la cine sunt astăzi. Dacă și tu ești la început în antreprenoriat sau doar te gândești la asta, sper să îți fie de folos perspectiva mea și să te ajute să îți construiești propriile soluții și perspective.
M-aș bucura să îmi scrii dacă vrei să împărtășești cu mine experiența ta sau o nouă perspectivă. Și dacă vrei să asculți și o versiune audio mai lungă a acestei povești, am oferit un interviu în cadrul unei emisiuni radio și îl poți asculta mai jos. Să îți fie cu folos!
